| 1.
|
TERMIN'ARE, terminări, s.f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârsire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminaţie ( 2). - V. termina. Sursă
: DEX'98
( 54957)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
TERMIN'ARE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârsire, sfârsit, terminat, (pop.) gătare, istovire, mântuire, (înv.) săvârsire. (~ tuturor lucrărilor.) 2. finalizare, isprăvire, încheiere, sfârsire. (~ a unei acţiuni deja începute.) 3. v. lichidare. 4. v. în-cheiere. 5. v. sfârsit. 6. v. absolvire. 7. v. consumare. Sursă
: Sinonime
( 214596)
- siveco |
| |
| 3.
|
termin'are s. f., g.-d. art. terminării; pl. terminări
Sursă
: DOR
(288230)
- siveco |
| |
|
|